Potrivit unei preconcepții, un filozof adevărat trebuie să fie căzut la pat sau deja mort, cu mătreață pe umerii tweed-ului și resturi de la micul dejun în barbă, veșnic având ceva de mormăit în latină. Sau, altfel, un dandy de televiziune cu trei nasturi descheiați la cămaşă, cu un zuluf rebel, gata să facă orice ca să seducă rapid câteva profesoare de literatură în prag de pensie. Total greșit!
O paradă sălbatică, într-un ritm alert, de la Socrate – filozof de bar, la Machiavelli – serial killer –, de la Diogene – distrugător de efigii, la Alexandre Jacob – secera și ranga, de la Marx – mărunt preparator de capital măreț, la Foucault – skinhead de extremă ultrastângă.
Marile figuri ale filozofiei într-un volum ce demonstrează că filozofii sunt mai aproape de mauvais garçons decât de păguboși, pentru că, așa cum spunea celebrul Freddy Nietzsche, a filozofa înseamnă a-i face în ciudă prostiei.
Ședinţele de stand-up philosophy
„C.C.: Obişnuiți să vorbiți despre filozofie în fața pușcăriașilor (băieții răi), a anonimilor de prin cîrciumi, parcuri sau centre sociale (care, cel mai adesea, nu se prea sinchisesc de conceptele filozofice) și chiar a bolnavilor mintal (aerienii). Care e pentru dumneavoastră auditoriul cel mai dificil, din cele trei categorii? Dar cel mai receptiv?
A.G.: Nu mi-a fost niciodată greu să fac filozofie cu jarcaleții, cu de-alde neica nimeni sau cu săriții de pe fix, pentru simplul motiv că acești marginali nu se numără printre cei amăgiți de comedia socială. Ei nu aderă la modelele dominante, care i-au respins sau pe care ei nu dau doi bani. «Demnitatea recâștigată prin muncă» l-ar face să râdă cu lacrimi pe orice proxenet; criza «reprezentativității politice» l-ar face să se crăcăneze de râs pe cel din urmă dintre homleşi; «căutarea bunăstării» l-ar face să-şi ude nădragii pe cel dintâi dintre schizofreni... Întrucât filozofia este un proces de demolare prin deziluzionare intensivă (lucru pe care l-ar susține și amicul nostrum Cioran), e foarte ușor să o practici cu cei care nu cred în nimic. Ea le este menită în mod firesc celor care au cunoscut întunericul, marginea, singularitatea și care au întors spatele luminii, normei, locului comun. Din acest motiv, în filozofie, publicul cel mai dificil îl constituie acei semi-intelectuali de rahat care frecventează filozofia mondenizată, acei zevzeci ultradiplomați pentru care exercițiul filozofic este o modalitate de integrare simbolică și cel mai bun mijloc de a accede la recunoașterea socială. Or, filozofia n-o faci ca să fii recunoscut, ci ca să devii necunoscut, ca să sporești în jurul tău și în tine însuți bogăția de quiproquo-uri și de neînțelegeri, extinzând zona misterelor și a ambiguităților. Cum spune un proverb țigănesc: «E loc pentru toată lumea la umbră.» În ce mă privește, filozofând în zona marginală, încerc să extind tot mai mult domeniul umbrei.“[...]
Dilemateca, interviu realizat de Claudiu Constantinescu
