„PoEsențe” nu este o simplă carte, este un univers în care s-au întâlnit două limbaje, două viziuni diferite, dar potrivite, două personaje aparte – Radmila Popovici și Lică Sainciuc. În seara zilei de joi, 27 mai (curent), „Cartego” a găzduit lansarea volumului de micropoeme care s-a lăsat foarte bine primit de public. Volumul „PoEsențe” conține 8 capitole zburătoare, cu tematici diverse, dar care curg unele din altele. Această carte neobișnuită oferă libertate totală cititorului, inclusiv de a o deschide și a o închide în modul și ritmul propriu. „Îmi plac dintotdeuna lucrurile compacte, concentrate care înțeapă, provoacă, ating. Se poate, uneori, ca-n 15 strofe să nu găsești ceea ce poți găsi în 3 cuvinte...”, mărturisește autoarea Radmila Popovici.
Cartea și-a luat începuturile de mult, dar s-a conturat în timpul pandemiei. E o renunțare neintenționată la stilul clasic de a face o carte: „Am observat în laboratorul Maestrului o hartă a Galaxiei noastre, a Căii Lactee, cu mici constelații care m-au dus cu gândul la micropoemele mele. Atunci mi-am zis: de ce sa nu facem hărți și nu cărți sau cărți-hărți? Colaborarea noastră își schimba, de la un pas la altul, traiectoria, direcția...”
Lumea se mișcă grație unui soi de nebunie creativă. Cartea seamănă cu un joc artistic, unul copilăresc și, totodată, unul rațional: „Când am văzut tăietura de pe file, am avut o revelație. Mi-am amintit de un fragment din scurtmetrajul „Câinele andaluz” de Luis Buñuel și Salvador Dalí în care se taie un ochi. Acea tăiere a ochiului simboliza schimbarea viziunii, a modului obișnuit de a vedea. În cazul nostru – de a vedea o carte.”, mai spune poeta Radmila Popovici.
Volumul „PoEsențe” tinde să pună bazele unui gen literar mai puțin exploatat în Republica Moldova:
„Dacă asculți mereu ce spune lumea, aceasta îți poate frâna pornirile frumoase. E bine să știi să-ți asculți și îndemnul inimii. Tatăl meu mă încuraja astfel: „Dacă te uiți în oglindă și nu îți e rușine de ceea ce vezi, gândești și cu ceea ce vrei să faci, să nu-ți pese ce vor zice alții.”
Despre colaborarea cu Lică Sainciuc, Radmila povestește că au fost atât dueluri, cât și duete:
„Am fost atentă și am luat seamă la tot ce sugera Maestrul. Au fost momente în care nu ne înțelegeam, pentru că suntem diferiți – atunci eram într-un conflict civilizațional (vorba lui Lică Sainciuc). Nouă nu ne prea plac oamenii care au și alte viziuni, însă tocmai ele ar putea să miște ceva în mintea noastră și să ne facă să gândim mai amplu. La această etapă, sunt foarte recunoscătoare că am ajuns la consens și reușită. Atunci cand patru ochi se uită pe o filă, lucrurile se pot schimba în bine. Cu ajutorul artistului am scăpat și de unele „viziuni oarbe”, în multe cazuri am fost ucenică, dar uneori rolurile se schimbau.”