Până a nu începe însăși lectura cărții „Frumoasă a fost această viață, totuși” de Jean D'Ormesson, nu-ți poți imagina cât de reprezentativă e coperta acesteia de la editura Baroque, unde sunt reprezentate, grafic, o serie de siluete, iar pe marginea ferestrelor în care sunt încadrate, sunt date niște nume (nu întâmplător al personalităților cu rădăcini românești): Eliade, Martha Bibescu Cioran, Anne de Noailles. Această carte a lui D'Ormesson este îmbibată de personalități marcante ale istoriei (literaturii, politicii - or toate istoriile sunt politice, artei). Dacă e să fiu mai exact, puteți citi numele a, în jur de, 969 de personalități cu care autorul a intrat în contact, a prietenit, sau pur și simplu i-a citit (fiind academician!) și s-a lăsat inspirat de aceștia. Printre aceștia sunt personalități precum: Emile Ajar (zis și Romain Gary), Guillaum Apollinaire, Honore de Balzac, Roland Barthes, Georges Bataille, Baudelaire, Simone de Beauvoir, Samuel Beckett, Henri Bergson, Borges, Andre Breton, Bukowski, Cervantes, Coco Chanel, Charlie Chaplin, Chevalier, Winston Churchill, Jean Cocteau, Pierre Corneille, Edgar Degas, Albert Einstein, Faulkner, Flaubert, Anatole France, Andre Gide, toți Gallimarzii, Hegel, Heine, Adolf Hitler, Hugo, Huxley, Kafka, Kazantzakis, Klimt, Lacan, Konrad Lorenz, Mallarmé, Malraux, Thomas Mann, Matisse, Henry Miller, Octavio Paz, Piaget, Pompidou, (chiar și!) V.V. Putin - pe care un oarecare Maurice Douron, academician francez, îl simpatiza la nebunie, în felul unui aristocrat dezamăgit de doctrina comunistă, și îl invita la casa lui din profunzimea Bordeaux-ului la călărit călușei -, Marcel Proust, Rembrandt, Renoir, Rostand, Sagan, George Sand, Sartre, Stalin, formidabilul Unamuno, Llosa, Van Gogh, Voltaire, Oscar Wilde, Woolf Virginia, Marguerite Yourcenar, Zola, Zweig; și astea doar acel mic procent din numărul total, pe care cunoștințele mele și, în alte cazuri, marea admirație, m-a făcut să le pun în prim plan sau să le evidențiez cel puțin.
De asemenea, așa cum tatăl lui Jean D'Ormesson a fost trimisul Franței la București pentru o lungă perioadă, fapt care l-a făcut pe el, tânărul D'Ormesson, să migreze împreună cu familia, a cunoscut o seamă de personalități românești, pe unii cunoscându-i, totuși, fiind la Paris (am să dau, iarăși, doar o parte din numele acestora): Ion Antonescu, familia Bibescu, familia Brâncoveanu, Constantin Brâncuși, Ion Brătianu, familia Contacuzino, Ceaușescu, Emil Cioran, Ion Gheorghe Duca, Mircea Eliade, Ferdinand I, familia Ghica, Eugen Ionescu, Nicolae Iorga, Magda Lupescu, Regina Maria, Gheorghe Tătărescu, Nicolae Titulescu, Elena Văcărescu și alții.
Iar la un număr atât de impunător de personalități, e de așteptat să întâlnești și o seamă de locuri, orașe, țări, vile și chateauri, cluburi burgheze și destinații turistice de primă mână, astfel, dacă cercetezi indicele (selectiv) al numelor de locuri, găsești peste 335 de nume. Incredibil e faptul că în vreo 300 din acestea - și nu sunt doar nume de străzi, vă dați seama - se petrec însăși evenimentele pe care le expune autorul, sunt locuri pe care acesta le-a vizitat și în care și-a petrecut o parte din viață - acea viață care a fost frumoasă, totuși. Ambiguitatea acestui „totuși” din titlu, are rolul unui preludiu pentru o îndelungată înșirare de evenimente și triste, sau îngrijorătoare, pe care le-a trăit autorul, chiar așa, fiind de viță nobilă, cu o moștenire impunătoare.
Această carte este mai mult decât un document istoric. Această carte este o crestomație, dacă vreți, a literaturii europene. Această carte este un adevărat dicționar al întâmplărilor uimitoare și uluitoare ale unui număr imens de personalități europene și, prin excelență, a unei singure personalități - aceea a lui Jean D'Ormesson.
Editorii săi de la Baroque Books scriu despre cartea lui D'Ormesson următoarele:
Un bon vivant care şi-a trăit viața deasupra dramelor cotidiene și un veritabil roman autobiografic, sub titlul unui faimos vers de Aragon: Frumoasă a fost această viață. Totuși. Castelan pe linie ereditară, dintr-o veche familie „de robă“, d'Ormesson este şi castelanul Literelor franceze: rădăcinile culturii şi entuziasmului, ale onoarei şi poftei de viaţă fiind adânc amprentate în Istoria Franţei şi a lumii largi. Timpul, de multe ori, are răbdare şi face dreptate: d'Ormesson scrie onest şi pasionat despre lungul său periplu printr-o viață onestă şi pasionată dusă în exemplaritate, cu sute de anecdote din universul ascuns al scriitorilor, al politicienilor și al iubirilor interzise. Și despre întâlnirea lui cu frumoasa lume românească a anilor treizeci: Brâncuşi, Cioran, Eliade, Anna de Noailles, Martha Bibescu - pe scurt, o Românie cu o imagine justă.
Jean d'Ormesson este una dintre marile figuri ale literaturii franceze contemporane. Romancier, eseist şi filosof, este adesea evocat ca eternul ,,fericit", grație seninătății sale îndelung hrănite cultural. Născut la 16 iunie 1925, la Paris, într-o familie aristocratică în care vederile de dreapta şi de stânga se calibrau reciproc prin filtrul catolicismului, contele Jean Bruno Wladimir François de Paule Le Fèvre d'Ormesson a studiat la École normale supérieure. Între 1974 şi 1977 a condus prestigiosul cotidian Le Figaro. În 1973 a devenit membru al Academiei Franceze, preluând fotoliul lui Jules Romains, după ce obţinuse, în 1971, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze, pentru La Gloire de l'Empire.
Fală Victor, librar.