Istoria contemporană, minciuna politică, crima în desfășurare, acestea sunt corelativele obiective ale poeziei lui Alexandru Vakulovski. Ele hrănesc tumultul abia stăpânit din subtext, dar se și hrănesc din acesta, într-o simbioză organică ce-și găsește echilibrul în ton. Poetul care scrie lumea aceasta - Odesa lui, Ucraina lui, Rusia lui și, în final, Moldova lui - este și judecătorul ororilorr pe care le descrie, rolul lui reieșind, așadar, din amestecul impur dintre hierofant și menestrel.
Bogdan-Alexandru Stănescu
