În unul din interviurile sale, scriitorul ceh Milorad Pavić spunea că în comparație cu mulți alți autori, care încearcă să structureze haosul, să-i dea o formă, să-l aranjeze cumva, el pur și simplu îl descrie, îl arată în naturalețea lui. La fel și Ciprian Antoci în expoziția Energia sunetului, care are loc de la 04.02 până la 02.03.2022 în cele două spații expoziționale ale librăriei Cartego Bookstore. În unele lucrări din această expoziție acesta structurează haosul, în altele îl prezintă în toată naturalețea lui și, în cele din urmă, crează în câteva lucrări o nouă imagine a haosului, o imagine aparent inefabilă a haosului, inimaginabilă chiar.
Astfel o să fac un soi de rezumat descriptiv a lucrărilor prezente la această expoziție, neindicând nici un fapt concret, de luat în considerare caatare drept intrepretare sută la sută corectă, lucru bine-știut ca imposibil atunci când vine vorba despre pictura abstractă. Cele ce urmează a fi citite sunt și ele niște interpretări influențabile încă. Și poate că va reveni careva din cititori cu propriile interpretări sau replici la interpretările mele, ceea va fi cu siguranță o bucurie.
În tabloul „Exit” (ulei pe pânză, 40x40), Ciprian structurează haosul într-o manieră jazzificată, în chip de, aproape, clape ale unui pian.
În „Break and balance" (ulei pe pânză, 80x110) autorul reprezintă, în cele mai sublime ritmuri, în ritmuri lente, rotunde ar spune iubitorii de vinuri, acel CEVA care pentru cei ce mai puțin înțeleg arta abstractă, de cele mai multe ori, este interpretat ca o aglomerație de linii de culoare, aleatorii. Efectul acestora, însă, e admirabil, transpunându-te într-un soi de emigrare întru reflecție, într-o pierdere, atât de mult căutată, din real.
„Expense" (ulei pe pânză, 40x50), pictura care a reprezentat fața afișului expoziției, este expresia apelor dulci, un soi de carte de vizită a fluidelor plaiului moldav, un plan de evacuare în caz de colaps emoțional. Se poate spune că te poți uita veșnic la foc, la apa care curge și la „Expense”, pictură a lui Ciprian Antoci.
Tabloul „Fără chip” (Tabloul fără chip!), impresionează prin fracturismul său care, datorită sticlei de protecție a lucrării ce dă impresia unei oglindiri pare a avea intenția de șoca direct vizitatorul, amăgindu-i conștiința. De asemenea și „Extatic expression”, în locul în care e amplasat în sala expozițională, pare, de cele mai multe ori, a fi expresia oglindită a vizitatorului grăbit să treacă atletic prin fața tuturor picturilor din expoziție, ca prin fața unui geam, punând, astfel, bifă vizitei; însă, vă rog să mă credeți, nu trece nici un vizitator fără ca să-și întoarcă privirea spre această lucrare, surprinși parcă de un colț neobservat de oglindă, deși totul nu este decât o procesare curioasă a elementelor cromatice de către conștiința lor.
„Fine line" (ulei pe pânză, 20,5x42) este una din cele mai călduroase picturi, deși dintr-o perspectivă umbrită. Tabloul poate fi văzut ca un cadran de ușă, prin care străbate soarele de apus, acel fenomenal galben de apus mundan, iar partea din mijloc, ușa, pare a fi dintr-un lemn suprauzat, din acele elemente din lemn cu vopseaua stratificată, simțind-se lipsa inscripției „Vilă urbană Sec. XIX” unde de obicei poți vedea astfel de uși prin urbea chișinăuiană.
„Improvization in red” (ulei pe pânză, 50x60) este carnalitatea în forma ei fizică, pentru cei ce o caută. Iar celora care nu o caută, nu le rămâne decât să aprecieze curajul autorului, măiestria acestor culori de lupanare și interpretarea malefică a propriilor mașinării creative.
În aceeași măsură de luxurios e „Abstract in yellow” ( ulei pe pânză, 66x50), interpretat ca o scenă amoroasă în sânul naturii, expresie lascivă și ea, tipic melancoliei rurale, pământene, aproape de obârșia adn-ului animalic al omului ca ființă. Sau, cel puțin ca o vedere din perspectiva celui ce urmărește siguranța cuibului - un fel de-a sta la pândă.
„Under” (ulei pe pânză, 50x60) provoacă o primă interpretare - prin elementul căruia mulți (inclusiv eu) îi atribuie asemănarea cu un ochi - prin anume acest ochi, ca fiind o replică la pictura lui Alexandre Cabanel „Îngerul căzut” 1847, atât ca perspectivă cât și întreg ansamblu de culori și detalii. Însă citind titlul, Under, te gândești neapărat la un al treilea ochi, emotiv, al fiecărei conștiințe care pătrunde mesajul lucrării.
„Light” (40x45), - deși atât de ascunsă în acest spațiu interpretat de unii ca fiind o chilie săpată în stâncă și care, conceptual, ajută lucrarea la transmiterea mesajului ei - prezintă o fereastră, aș zice un vitraliu, de lumină, ca o unică evadare (mitologic - din peșteră) din lume, societate, timpuri, realitățile de azi sau.. din sine. Această lucrare poate fi cea mai optimistă, că tot se vede lumina, și grotescă deopotrivă, dintre toate cele expuse. „Iar ca să atingi acea lumină, zice Radmila Popovici, trebuie să treci prin sânge.”
Tabloul „Between elements" (95,5x125), dacă stai să insiști asupra lui, observi un realism zguduitor și zguduit, chiar dacă mai puțin lizibil la prima vedere. Descompunerea socială și individual-umană, ca proces viu, contiuu, sau ca rulment al unui ciclu natural, biologic.
În acest tablou, Ciprian Antoci a transformat grotescul într-un ochi din piatră scumpă al frumosului. În comparație cu pictura Dariei Kropacheva, de un realism colosal, „Four level of the earth", care se vrea mai optimistă, reprezentând acea femeie durdulie, cu rotungimi divine, la fel de apetisantă în toate acele (trei!) straturi ale pământului atunci la Cirpian totul e cât se poate de natural, căci nu putem zice pesimist, antagonic lucrării sus-menționate, corporalitatea pa el, abia descifrată, rămâne doar pe un fragment superior, destul de îngust, restul nefiind altceva decât o viață pur minerală, viața de după viață.
În tabloul „April emotions” (ulei pe pânză, 50x60) unii ar putea vedea portretul unui Don Quijote al modernității, încălecând un cal-de-mare anormal de voluminos - potrivit picioarelor călărețului! Iar elementele (vestimentare!?) în roz și bej confirmă o dată în plus apartenența la modernitate. Un Don Quijote ce galopează, dacă se poate de zis așa, știind formațiunea corporală a călăritului, sau levitează peste stepe de iarbă uscată încă, aprilice, sub un cer senin de pătură, cu oglinzi de întinderi de pini și văi înguste oranj-stacojii. Alții, însă, s-ar putea să nu rămână decât cu plăcuta vedere-a culorilor vii și atât.
„Extatic shapes” este imaginea (sau pretextul lor) vaselor comunicante între pictura de azi și predecesorii ei. Astfel, unele detalii precum: liniile, aproape sangvine, de culori roz și albastru, cadrul geamului metalic acoperit de un soi de graffiti și forma coroanei, presupusă doar, sub elementele de culoare verde; toate trimit la personalitatea (iertați-mi că o zic pe șleau, dar o fac recurgând din direcția de activitate a artistului) primitivă a pictorului Jean-Michel Basquiat. (Și dacă nu!?)
„Luden” este, din câte se pare, printre puținele lucrări cu un mesaj strâns legat de un anumit „politic corect” - social, nu artistic. Structuralism, curcubeie și mângâieri ideatice. Însă, lucrarea nu îngustează spațiul interpretării, ar fi, oarecum, „la limită” dar nici într-un caz după aceasta.
Peisagistice și rafinate, îmbietoare prin compoziție și miros (da, miros!), aproape palpabile, sunt lucrările „Sunset” (ulei pe pânză, 30x42), „Moment” (ulei pe pânză, 35x40) și „Blue sky” (ulei pe pânză, 26x50).
Aceste lucrări pot fi văzute ca niște crochiuri japoneze excelente, cu o finalitate de intuit (în interpretarea celui care privește). Acestea sunt făcute, cum spuneam la o lucrare anterioară, pentru un al treilea ochi, cel al subconștientului. Imaginea, starea, mirosul, bruma ierbii și aburul dens al dimineților iau naștere anume din acel subconștient, pictura fiind doar un instrument bine închegat prin care aceasta-i posibilă. „Dar acesta e procesul de interpretare valid pentru toate lucrările, o să-mi spuneți. Toate abstracțiile sunt instrumente pentru subconștientul creator." Întocmai! dar nu o să găsiți alte lucrări, sau, alte instrumente la fel de vii precum acestea. Excepții mai pot fi și „Zoomorphic” (ulei pe pânză 40x50) și „Est etic” (ulei pe pânză, 60x80), însă imaginarul final al acestora față de precedentele diferă mult.
„Zoomorphic” este și una din cele mai apreciate lucrări pe parcursul expoziției. Această lucrare conține fluide care te absorb și incită la o penetrare conștiincioasă, la un joc de imaginație-fascinație, căci, cum spuneam, dacă în cele trei lucrări de mai sus, imaginarul final era aproape perfect realistic, instrumentul fiind unul abstract, aici imaginarul e opac, precum ai vedea un trup dezgolit prin sticla fumurie a cabinei de duș, un corp care poate fi atrăgător sau respingător în realitate, dar necunoștința acestuia te fascinează și excită. „Zoomorphic” e un amestec de carne, unghii și blană cu praf de stele, conținut fitomorf și un fir cărunt din barba lui Dumnezeu - pentru efectul sacrosanct al acesteia. „Zoomorphic” e animalicul omenesc, e pielea feței extinsă, sprijinită în haragi dalinieni și dacă ai văzut omul, lucrarea îți zâmbește giocondic și te provoacă s-o furi - să se înceapă odată și povestea ei!
În cele din urmă, deși trebuiau să fie cele dintâi, lucrările care au dat voce expoziției, cele care au avut sarcina să prezinte mai mult muzicalitatea expoziție decât imaginarul ei, acestea sunt următoarele: un whiskey blues numită „Energy” (ulei pe pânză, 65x70 cm), un Drum solo, asemeni celui interpretat de toboșarul Joe Morello, numită „Energy of sound” (ulei pe pânză, 50 x50 cm) și cea de-a treia, care e un cvartet cromatic în interpretarea lor legendară - care e cvartetul? cum se numește interpretarea? care e ritmul? decide privitorul - iar lucrare se numește „Energy of song” (ulei pe pânză, 40x60) și se așteaptă ascultată.
Despre autor:
Ciprian Antoci
Artist vizual
Data naşterii: 5 Ianuarie 1995 s. Bulboaca, or. Anenii Noi, Republica Moldova in prezent Chisinau
Tehnică folosită: Ulei - pânză, texnică mixtă.
Medii alternative - instalații artistice, performance, art-obiect.
Formare:
2019 – 2021 Master în pictură, A.M.T.A.P.
2015 - 2019 Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Pictură
2011 - 2015 Colegiul Republican de Arte Plastice „A. Plămădeală”;
2008 - 2011 Şcoala de Arte Plastice pentru copii din Anenii Noi
Expoziții: 2021:
1. Expoziție personală, Teatrul ”Alexei Mateevici”
2. Expoziție de grup, Hotel BERD`S
3. Expoziție de pictură și grafică, Festivalul international J.S Bach, ediția a X-a
4. Expoziție de grup, Tucano Coffe
5. Festivalul de arte Vivid
2020: 1. Expoziție ” Un chip nou”, Artcor
2. Festivalul international ”ArtProspekt”
Text: Fală Victor, Librar