„Trăim, spunea Baudrillard, într-o lume dominată de experienţe şi sentimente simulate, pierzând capacitatea de a înţelege realitatea, căci ceea ce experimentăm este o realitate deja preparată, editată, digerată de media, evaporată sub strălucirea timpului real al acesteia. Poezia lui Răzvan Ţupa încearcă să creeze o breşă în această realitate simulată.” (Mirela Roznoveanu)
„Răzvan Ţupa vorbeşte, printre alte categorii poetice identificate, despre „evoluţii şi falimentul gândirilor literare totalitare“, despre „redescoperirea societăţii“ şi „resurecţia responsabilităţii poetice individuale“. În asemenea direcţii se îndreaptă chiar poezia lui, evoluând ea însăşi, cum spuneam, de la intimism la social, de la fulguraţie la montaje cinematografice şi de la persoana I singular la persoana I plural ori la un „tu“ generic.” (Adina Dinițoiu)
