Regi, războaie și cocote - Cristoph Schulte-Richtering

epicentru stock
epicentru id 978-606-8564-18-0
190 леев

Abilă până la magnific şi comică până la sublim, istoria lumii în 44 de capitole, scurte şi nonconformiste: de la cruciade la criza financiară, de la Leonardo da Vinci şi Machiavelli la Marco Polo şi Wagner, Gutenberg şi Shakespeare.

Christoph Schulte-Richtering s-a născut în 1968, la Osnabrück, Germania. În prezent, amuză cu regularitate un public format din milioane de telespectatori şi scrie texte pentru câţiva dintre cei mai mari prezentatori TV din Germania. Cunoştinţele sale vaste le-a dobândit în urma studiilor de germanistică, anglistică, medievalistică şi lingvistică. Locuieşte cu familia sa la Köln.

„Christoph Schulte-Richtering este frumos şi spiritual, iar eu nu mint decât o singură dată într-o propoziţie.“ - THOMAS GOTTSCHALK

Fapte şi date, date şi fapte, inteligent şi adorabil ambalate. Atenţionare: consumul de umor nu dăunează istoriei!

Pentru prima dată, o lecţie de istorie altfel.
Cu totul altfel. Formulări pline de spirit, concepte actuale despre fapte trecute şi descrieri pe care unii profesori nu îndrăznesc să le rostească nici în şoaptă.

„O operă nonconformistă cu un enorm efect educativ.“ - FRANK PLASBERG

Cine caută istorie în formă agreabilă a dat lovitura! Iar cine urmăreşte doar istoria în date cu siguranţă va avea multe de reţinut. - JACKY DREKSLER

Regi, războaie și cocote

Cine nu îşi aduce aminte de nesfârşitele şi anostele ore de istorie de la şcoală? Pline de cifre, nume, localităţi şi intrigi, un labirint de detalii fără şir, incapabil să ofere o imagine coerentă. Dar iată că istoria poate să fie pe cât de antrenantă, pe atât
de atrăgătoare, pe cât de surprinzătoare, pe atât de francă. Lui Christoph Schulte-Richtering îi reuşeşte magistral toată demonstraţia, pentru că stăpâneşte arta de a prezenta lucruri complexe într-o manieră simplă, fără să alunece în derizoriu.

Indiferent dacă e vorba de Carol cel Mare, de Carol Quintul sau de Carol Gândacul, cartea explică într-un registru tranşant, dar universal valabil, de ce omenirea arată aşa cum o cunoaştem noi astăzi: altfel, ce-ar mai fi fost Hollywoodul fără Troia, fără Roma antică şi fără Robin Hood?!

Henric al VIII-lea.
Exact – cel cu şase soţii, din care a decapitat doar două. Seria femeilor lui Henric se poate memora foarte uşor: divorced, beheaded, died, divorced, beheaded, survived („divorţată, decapitată, decedată, divorţată, decapitată, supravieţuitoare“).
Dar să ne întoarcem la Carol.

... Apoi s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple: Ioana cea Nebună şi Filip cel Frumos s-au căsătorit şi au avut şase copii, printre care un fiu, Carol, născut la 24 februarie 1500. După aceea, evenimentele s-au precipitat: Filip a murit, Isabela a murit, Ferdinand a murit, al doilea fiu al lui Ferdinand a murit, Maximilian a murit, Maria murise ceva mai înainte, Ioana a înnebunit – şi, pe neaşteptate, până să apuce să-şi dea seama ce i se întâmplă, micuţul Carol s-a transformat în:

CAROL AL V-LEA,
DIN MILA DOMNULUI ÎMPĂRAT ROMAN ALES, SEMPER AUGUSTUS,
ÎN GERMANIA, SPANIA, AMBELE SICILII, IERUSALIM, UNGARIA, DALMAŢIA, CROAŢIA, BALEARE, INSULELE CANARE ŞI INDIENE PRECUM ŞI AL PĂMÂNTURILOR DE PESTE OCEAN REGE, ARHIDUCE AL AUSTRIEI, DUCE DE BURGUNDIA, BRABANT, STIRIA, CARINTIA, CRAINA, LUXEMBURG, LIMBURG, ATENA ŞI PATRAS, DUCE DE HABSBURG, FLANDRA, TIROL, CONTE PALATIN DE BURGUNDIA, HENNEGAU, PFIRT, ROUSILLION, LANDGRAF ÎN ALSACIA, PRINCIPE ÎN SUABIA,
STĂPÂNITOR ÎN ASIA ŞI ÎN AFRICA.

În fiecare piesă scrisă de Shakespeare întâlnim acelaşi dans al elementelor, într-o ordine fragilă a lumii, şi anume în două registre diferite: poţi fie să plângi, fie să râzi de ce se întâmplă. Iar Shakespeare era pregătit pentru amândouă: a scris comedii, dar şi tragedii, în care apar tot atâţia măscărici, cât şi regi. Însă regii se poartă adesea ca măscăricii, în vreme ce măscăricii sunt adesea înţelepţi. Dramele lui Shakespeare se desfăşoară în acest câmp al tensiunilor, în acest dans al contradicţiilor.

Puterea faţă cu morala, credinţa faţă cu trădarea, datoria faţă cu ataşamentul, consecvenţa faţă cu nesta­tornicia, ordinea faţă cu haosul, chibzuinţa faţă cu hazardul, iubirea faţă cu desfrânarea, lăcomia faţă cu conştiinţa! Toate au un deznodământ armonios (aşa voia regina!) şi susţin o ordine fragilă. Dar, într-un fel sau altul, simţi un happy ending efemer. Nimic nu este aşa cum pare, şi totul rămâne palpitant, în teatru, cel puţin.

Ne mişcăm într-o lume în care aproape totul este deschis, la vedere, din care însă nu pricepem mare lucru. Încercăm să ne călăuzim viaţa între ordine şi haos, undeva între râs şi plâns. Omul este o „făptură bezmetică“, scria Shakespeare în Mult zgomot pentru nimic.

„Weia! Waga! Woge, du Welle, walle zur Wiege! Wagalaweia! Wallala weiala weia!“
Cu aceste cuvinte, rostite de cele trei fiice ale Rinului, Woglinde, Wellgunde şi Floßhilde, pe numele lor, începe Inelul Nibelungilor, opera în patru părţi compusă de Richard Wagner, cu o durată totală de şaisprezece ore – mai precis prima scenă a primei părţi, Aurul Rinului. Iar cine nimereşte, senin şi fără nicio bănuială, la spectacolul Inelul, se va întreba grabnic, desigur, cum va supravieţui celor cincisprezece ore şi cincizeci şi nouă de minute rămase. Din fericire, Inelul este împărţit în patru părţi, reprezentate câte una pe zi, prin urmare există şanse să scăpaţi după Aurul Rinului, chiulind următoarele trei zile.
Richard Wagner – cum să defineşti aşa o pasăre rară, ca el? Escroc, golan, bon viveur, afemeiat – însă mulţi sunt de părere că a fost un geniu. Şi, de mic, a descoperit marile teme ale vieţii: blestemul banilor, secretul descendenţei nobiliare, repudierea şi trădarea.

Regi, războaie și cocote

colecţia noblesse
traducere: Mihai Moroiu
ilustraţia copertei: Cristiana Radu
135 x 210 mm; 320 pp.
broşată, cu clape
ISBN 978-606-8564-18-0