Моника Питц: 7 дней без

epicentru stock
epicentru id 978-606-8564-13-5
172 леев
171 леев

Monika Peetz s-a născut în 1963, în Germania. A studiat germanistica, ştiinţele comunicării şi filozofia la Universitatea din München. După excursuri în advertising, în dramaturgie şi în lumea editorială, din 1990 este redactor la Bayerischer Rundfunk în redacţia de film, iar din 1998 a devenit autoare de romane cu un imens succes.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

„Primum non nocere. În primul rând, să nu faci rău.“ - Monika Peetz, 7 zile fără

Doamnele de marţi. Şi noua lor aventură.

Cinci prietene, cinci personalităţi atât de diferite, dar urmărite de acelaşi gând: să lase în urmă agitaţia lumii în care trăiesc, să scape de griji şi să slăbească. Aşa sună porunca. Iar noua lor aventură se va dezlănţui la Achenkirch, un castel izolat, transformat în hotel, o împărăţie a curelor de slăbire. Şapte zile fără distracţii. Fără telefon, fără internet, fără bărbaţi, fără familie, fără serviciu. Dar, din păcate, şi fără mâncare. Teoretic. Chinurile foamei, regulile stricte şi problemele din ce în ce mai sâcâitoare le împing să recurgă la tot felul de tertipuri, ameninţând serios succesul escapadei lor. În loc de relaxare – neînţelegeri, certuri şi nopţi albe. Iar Eva se va confrunta cu cea mai grea încercare din viaţa ei. Şi va descoperi că există secrete de familie de care e bine să nu încerci să te apropii niciodată...

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

În vreme ce Judith se adâncea tot mai mult în opera lui Buchinger, Estelle era interesată mai degrabă de ceva dedicat bucuriei simţurilor. A trecut uşor peste eterna cronică a Marchizului de Sade, ca să se oprească asupra Ghidului practic pentru bucătărie cotidiană şi rafinată de Henriette Davidis. Reţete din secolul al XIX-lea, un adevărat balsam pentru sufletul ei înfometat. Mult unt. Multă şuncă. Frişcă. Untură. Prăjeală. Sosuri generoase. Grăsime şi vigoare. În cantităţi impresionante. Cartea de bucate fusese concepută pe vremea când pentru şase persoane se luau în calcul cinci litri de supă de mazăre cu tot cu adaosuri. Reţetele frapau prin opulenţa lor împinsă până la dezmăţ. O adevărată pornografie calorică.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Uneori îţi trebuie o înfrângere ca să ajungi în vârf. În realitate inventatorii porţelanului au fost alchimişti rataţi, părintele post-it-ului îşi propusese să conceapă cel mai performant adeziv, teflonul trebuia să fie agent refrigerant pentru frigider, iar Viagra, medicament pentru afecţiuni cardiace. Şi Sony a ajuns la succes abia după ce a dat un chix răsunător cu fierbătoarele de orez, iar lui Steve Jobs, înainte de canonizare, i s-a întâmplat să fie pus pe liber de Apple.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pâine pentru săraci. Şi Chanel pentru Estelle. Reuşise. La gala de caritate a clubului de golf strălucea în costumul ei roz, nou-nouţ. De sub mânecile trei-sferturi ieşeau la vedere mănuşi negre, iar croiala îi sublinia talia subţire. Fermoarul era perfect acoperit de jachetă şi cizmele negre, cu tocuri ameţitoare, îi încununau eforturile.
– Arăţi extraordinar, i-a murmurat regele farmaciilor.
Şi avea dreptate. Ceea ce Estelle citea limpede şi în privirile invidioase ale celor din jur.
– Trăim atât de artificial. Nu mai cu­noaştem senzaţia de foame, şi-a informat ea prietenele îmbuibate. Nici nu ne dăm seama cât suntem de privilegiaţi că nu ne lipsec mâncarea şi apa pe care să o bem.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Hagen Seifritz stătea cufundat în jilţul său. Se folosise de timpul petrecut în sala cavalerilor ca să povestească tuturor cum făcuse avere din lucrările de excavaţie în cimitire, că avea four wheel drive importat din Statele Unite, că-şi putea permite oricând o ladă de Château Latour şi că făcea investiţii în Asia de Sud-Est. „Singura piaţă din care te mai alegi cu ceva.“
De terapia prin post nu-i păsa nici cât negru sub unghie, şi nici nu fusese ideea lui. „Medicul meu mi-a dat toate asigurările că următorul mormânt o să îl sap chiar pentru mine, dacă rămân cel mai bun client al măcelarului.“ Râsul său răsunător indica extrem de limpede că el, Seifritz, era absolut împăcat şi cu viaţa, şi cu burta sa.

Monika Peetz
colecţia cadril
traducere: Mihai Moroiu
ilustraţia copertei: Ana Wagner
135 x 210 mm; 284 pp.
broşată, cu clape
ISBN 978-606-8564-13-5