De la bluf la războiul psihologic, de la binefacerile indiferenței la vindecări inexplicabile, de la pista stelelor la autorii nuvelei „Titanic“, Didier van Cauwelaert conturează cu umor o surprinzătoare panoramă a unora dintre cele mai neobișnuite fenomene – întâmplări care, la prima vedere, par imposibile, dar au totuși o explicație susținută de dovezi validate științific.
Spioni extrasenzoriali • Deputatul fantomă • Umorul terapeutic • Dragostea și gheața • Apariția ghindei duble • Neadevărurile hipnozei • Hitler și clarvăzătorii • Victor Hugo și spiritismul • Holopuntea și scarabeul lui Jung • Levitație în direct la France 2 • Miracolele de la Lourdes, ghid de utilizare • Tehnicienii miracolului • Cele patru morți ale lui Padre Pio • Personalități multiple • Efectul placebo • Surprizele transcomunicării • Influențarea trecutului • Cum să scrii viitorul • Gândurile și vindecarea
TITANIC - autorii nuvelei „Titanic“
Toată lumea cunoaște povestea pachebotului uriaș, considerat „cea mai mare realizare umană lansată vreodată la apă“, declarat de nescufundat datorită celor nouăzeci și două de compartimente etanșe, și care în cursul primei sale traversări a Atlanticului s-a scufundat în ocean după ce s-a ciocnit de un aisberg, pe 15 aprilie 1912. Mai puțin cunoscut este faptul că mult înainte de acest moment, pe când nimeni nu avusese încă ideea unui asemenea bastiment, doi scriitori, Morgan Robertson și William Thomas Stead, scriseseră deja scenariul scufundării sale. Iar un al treilea, Mayn Clew Garnett, a trimis manuscrisul la editură chiar în ziua în care Titanicul părăsea portul Southampton. Cartea lui, în care un transatlantic uriaș se lovea de un aisberg, era sub tipar în momentul naufragiului.
PLACEBO - efectul placebo
Etimologia termenului este interesantă: placebo înseamnă, în limba latină, „voi plăcea“. Dar definiția din Petit Larousse pare stupefiantă: „Substanță inactivă administrată în locul unui medicament pentru a studia eficacitatea acestuia din urmă, eliminând orice participare psihologică a bolnavului.“ Asta-i tot. Am putea crede că definiția a fost scrisă de șeful unui laborator farmaceutic. Eu aș fi zis că rolul principal al unui placebo este acela de a-i permite pacientului să se vindece prin intermediul unei momeli, să-și amelioreze starea de sănătate doar grație informației terapeutice pe care mintea sa o percepe în medicamentul real despre care crede că i-a fost administrat. Dar este adevărat că, din punct de vedere economic, este preferabil să demonstrezi eficacitatea unui medicament decât virtuțile absenței lui. Deși definiția din Petit Larousse a fost de atunci (1997, ediția din care am citat) nuanțată și completată, „eliminarea oricărei participări psihologice a bolnavului“ rămâne un vis imposibil al profesioniștilor din domeniul sănătății. Din fericire imposibil.
Autor
Didier van Cauwelaert, scriitor francez, dramaturg și scenarist de origine belgiană, s-a născut în 1960 la Nisa și a început să scrie de la vârsta de opt ani, fiind publicat de Gallimard. Dar a trebuit să aștepte confirmarea valorii sale literare până în 1994, când i-a fost decernat Premiul Goncourt pentru romanul Un aller simple. Se bucură de un imens succes la public și de elogiile criticii literare.
