Un regal pentru regina istoriei
Hârtia este cheia ce ne deschide tainele lumii, iar civilizaţia prezentului îi datorează aproape totul.
Fragilă, vremelnică, dar nepieritoare!
Să ne imaginăm, doar pentru o clipă, că toată hârtia ar dispărea. Am pierde oare ceva? Am pierde totul! Inclusiv, dar nu exclusiv: cărţi, scrisori şi jurnale, registre contabile şi buletine de vot, banderole şi semne de carte, cecuri şi formulare bancare, etichete şi afişe, certificate de naştere şi certificate de mariaj, certificate de botez, timbre, cărţi de vizită, suporturi pentru pahare, ambalaje şi batiste, meniuri, chitanţe şi facturi, hărţi şi diagrame, ţigări şi confeti, cupoane de reducere, calcuri şi plicuri, blocuri de desen şi filtre pentru cafea, artificii, benzi pentru muşte, formulare oficiale şi cărţi poştale, felicitări, zmeie şi abajururi, permise de bibliotecă, paşapoarte şi cărţi de identitate, reviste, ziare, planigloburi, pahare de unică folosinţă, bancnote şi tapete, fotografii şi cărţi de joc, post-it, puzzle şi origami, carnete de note şi cataloage, glaspapir şi abţibilduri, cutii de pantofi, caiete, bilete şi tichete, pliculeţe de ceai, evantaie şi colaje... şi câte şi mai câte...
Istoria hârtiei. Istoria umanităţii. Şi un exerciţiu extrem de simplu. Am putea oare să trăim într-o lume fără hârtie? Haideţi să încercăm să ne imaginăm!
Ne trezim şi mergem la baie, ne spălăm pe faţă şi nu mai avem nici măcar un serveţel. Ne oferim apoi o porţie de cereale – neîmpachetate, fireşte. Ceai, fără pliculeţe. Cafea, fără hârtie de filtru. În drum spre metrou, nu mai cumpărăm ziarul, simplu, pentru că nu mai există. Şi nu mai există nici bancnote. Adio, bilet la loto! Şi gumă de mestecat, dacă tot a dispărut şi ambalajul. Şi bilet de autobuz. Şi cartelă de metrou. Adio, mesaje publicitare în tren, adio, panotaj stradal! Şi cafea de la automat, în pahar de unică folosinţă, cu capac de unică folosinţă. Adio, scrisori, adio, cutii de scrisori, adio, timbre! Şi colete! Adio, manuscrise! Adio, cărţi! Adio, albume!
...şi nici nu ne vom mai lustrui unghiile, nu ne vom mai corecta machiajul, nu ne vom mai sufla nasul într-o batistă de hârtie. Vom uita de formele pentru brioşe şi de cartoanele pentru prăjituri. Şi de cărţile de vizită. Nu vom mai avea nici facturi, nici bănci, nici companii de asigurări. Nici societăţi de investiţii. Poate doar puţină industrie şi un rudiment de administraţie guvernamentală. Şi puţină lege şi ordine. Dar, categoric, nu vom mai fuma ţigări, nu vom mai folosi şerveţele umede, ne vom oferi cadouri neîmpachetate, nu vom mai trimite felicitări de Crăciun şi nu vom mai aprinde artificii…
De fapt, este aproape imposibil să ne închipuim o lume fără hârtie!
„Nu sunt pădurar, dar sunt fără îndoială un copil al pădurii, un obişnuit al crângurilor întunecate şi al desişurilor verzi. Lemnul este combustibilul meu: chiar în această dimineaţă am venit acasă cu două topuri de hârtie pentru copiator, două notesuri, câteva plicuri, cinci creioane HB, câte un exemplar din Belfast Telegraph, Daily Telegraph, The Guardian, The Times, Daily Mail, The World of Interiors şi Boxing Monthly. Şi mă dusesem la magazin doar pentru câteva timbre. Eu consum hârtie în cantitate mai mare decât orice alt produs, inclusiv mâncare. Sunt un omnivor al hârtiei. O devorez – sub orice formă, de oriunde ar fi. Sau aproape de oriunde. Nu de mult, la Londra, am intrat aproape fără să-mi dau seama într-una dintre elegantele papetării Smythson, de pe Bond Street, unul dintre acele magazine în care angajaţii arată mai bine decât clienţii, care oricum arată mai bine decât toţi cei pe care i-aţi întâlnit vreodată, unde există paznici la intrare, iar o casetă de birou din piele cafenie vă poate uşura de 1 500 de lire sterline, agendele pot fi inscripţionate cu litere aurii, după dorinţă, de unde, sincer vorbind, nu mi-aş permite să cumpăr nici măcar o cutie de creioane.“ - Ian Sansom
autor: Ian Sansom
colecţia: savoir-vivre
traducere: Adriana Bădescu
ilustraţia copertei: Stela Lie
ISBN 978-606-8564-16-6
