Sau ceea ce contează cu adevărat în viaţă
Hanno Beck & Aloys Prinz
Colecţia: savoir-vivre
Traducere: Mihai Moroiu
Ilustraţia copertei: Irina Dobrescu
135 x 210 mm; 272 pp.
Broşată, cu clape
ISBN 978-606-8977-34-8
Hanno Beck este redactor la Frankfurter Allgemeine Zeitung și, din 2006, profesor la Pforzheim Universität, în Germania. A câștigat Deutscher Finanzbuchpreis.
Aloys Prinz este profesor de economie la Westfälische Wilhelms Universität din Münster, Germania, și câștigător al aceluiași Deutscher Finanzbuchpreis.
U N G H I O N T P E N T R U O L U M E M A I F E R I C I T Ă
Ce este, de fapt, fericirea? Se poate măsura? Se poate cumpăra? Se poate prezice? Se poate lăsa moștenire? Dar, de atras, se poate atrage? Se poate regla, se poate doza sau se poate comanda pe măsură?
„Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.“ – GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ
„Fericirea este ceva ce intră în viața ta pe o ușă pe care nu îți aduci aminte să o fi lăsat deschisă.“ – ROSE LANE
Fast happy? Aimez-vous fast food? Ce au în comun Ray Kroc, John Pemberton și Harland Sanders? Foarte simplu: caloriile și vârsta. Kroc a fondat McDonald’s, imperiul hamburgerilor, când avea 52 de ani. John Pemberton a inventat Coca-Cola, sucul maroniu și lipicios, la 55 de ani. Sanders a întemeiat lanțul de fast food Kentucky Fried Chicken, la 65. O vârstă când alții sunt preocupați de retragerea din activitate, nepoți și pensie, acești trei oameni au pus bazele unor imperii.
„Răsfățul cu care te-ai obișnuit nu mai are putere să îți aducă fericire.“ – GEORGE ELIOT
„Secretul fericirii este să îi faci pe ceilalți să creadă că ei sunt sursa fericirii tale.“ – AL BATT
GIVE PISS A CHANCE
Toată lumea fericită! Toaletele pentru bărbați din aeroportul de la Amsterdam au suferit ani la rând de aceeași problemă ca toate toaletele bărbătești: precizie redusă. Soluția a venit în 1999, când un manager a avut ideea să se picteze o muscă deasupra scurgerii pisoarelor din ceramică. Vezi musca și știi imediat ce ai de făcut. Rezultatul? Podele curate, 80%, angajați fericiți și pasageri antrenați.
La cât de multă fericire poți să reziști? Nu prea multă, fii sigur! De ce? Răspunsul este simplu și probabil că l-ai și ghicit: fericirea te amorțește. Dacă primul salt de la trambulina de trei metri este de neuitat, cel de-al o sutălea ajunge să fie total lipsit de importanță. Indiferent ce am face – cu fiecare reluare, senzația de fericire scade, deoarece intervine obișnuința. Psihologii o numesc hedonic treadmill, morișca fericirii.
