Didier van Cauwelaert
Colecţia: savoir-vivre
Traducere: Adriana Bădescu
Ilustraţia copertei: Gabriel Brojboiu
135 x 210 mm; 432 pp.
Broşată, cu clape
ISBN 978-606-8564-24-1
Didier van Cauwelaert, scriitor francez, dramaturg şi scenarist de origine belgiană, s-a născut în 1960 la Nisa şi a început să scrie de la vârsta de opt ani, fiind publicat de Gallimard. Dar a trebuit să aştepte confirmarea valorii sale literare până în 1994, când i-a fost decernat Premiul Goncourt pentru romanul Un aller simple. Se bucură de un imens succes la public şi de elogiile criticii literare.
O N O U Ă A B O R D A R E A R E A L I T Ă Ţ I I
De la bluf la războiul psihologic, de la binefacerile indiferenţei la vindecări inexplicabile, de la pista stelelor la autorii nuvelei „Titanic“, Didier van Cauwelaert conturează cu umor o surprinzătoare panoramă a unora dintre cele mai neobişnuite fenomene – întâmplări care, la prima vedere, par imposibile, dar au totuşi o explicaţie susţinută de dovezi validate ştiinţific.
Spioni extrasenzoriali • Deputatul fantomă • Umorul terapeutic • Dragostea şi gheaţa • Apariţia ghindei duble • Neadevărurile hipnozei • Hitler şi clarvăzătorii • Victor Hugo şi spiritismul • Holopuntea şi scarabeul lui Jung • Levitaţie în direct la France 2 • Miracolele de la Lourdes, ghid de utilizare • Tehnicienii miracolului • Cele patru morţi ale lui Padre Pio • Personalităţi multiple • Efectul placebo • Surprizele transcomunicării • Influenţarea trecutului • Cum să scrii viitorul • Gândurile şi vindecarea
TITANIC
autorii nuvelei „Titanic“
Toată lumea cunoaşte povestea pachebotului uriaş, considerat „cea mai mare realizare umană lansată vreodată la apă“, declarat de nescufundat datorită celor nouăzeci şi două de compartimente etanşe, şi care în cursul primei sale traversări a Atlanticului s-a scufundat în ocean după ce s-a ciocnit de un aisberg, pe 15 aprilie 1912. Mai puţin cunoscut este faptul că mult înainte de acest moment, pe când nimeni nu avusese încă ideea unui asemenea bastiment, doi scriitori, Morgan Robertson şi William Thomas Stead, scriseseră deja scenariul scufundării sale. Iar un al treilea, Mayn Clew Garnett, a trimis manuscrisul la editură chiar în ziua în care Titanicul părăsea portul Southampton. Cartea lui, în care un transatlantic uriaş se lovea de un aisberg, era sub tipar în momentul naufragiului.
PLACEBO
efectul placebo
Etimologia termenului este interesantă: placebo înseamnă, în limba latină, „voi plăcea“. Dar definiţia din Petit Larousse pare stupefiantă: „Substanţă inactivă administrată în locul unui medicament pentru a studia eficacitatea acestuia din urmă, eliminând orice participare psihologică a bolnavului.“ Asta-i tot. Am putea crede că definiţia a fost scrisă de şeful unui laborator farmaceutic. Eu aş fi zis că rolul principal al unui placebo este acela de a-i permite pacientului să se vindece prin intermediul unei momeli, să-şi amelioreze starea de sănătate doar graţie informaţiei terapeutice pe care mintea sa o percepe în medicamentul real despre care crede că i-a fost administrat. Dar este adevărat că, din punct de vedere economic, este preferabil să demonstrezi eficacitatea unui medicament decât virtuţile absenţei lui. Deşi definiţia din Petit Larousse a fost de atunci (1997, ediţia din care am citat) nuanţată şi completată, „eliminarea oricărei participări psihologice a bolnavului“ rămâne un vis imposibil al profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Din fericire imposibil.
