Descriere autor: Munca mea este o conversaţie între sinele interior şi divin. Fiecare piesă este un peisaj abstract care poartă o prezenţă spirituală, modelată de introspecţie profundă, complexitate emoţională şi o dorinţă de un înţeles mai înalt. În centrul acestei călătorii se află înţelegerea că ceea ce e în interior este şi în exterior. Stările interioare îşi găsesc reflexia în lumea din jurul nostru, şi invers — în natură, în spaţiu, în minte, în suflet. Această perioadă este marcată de mult timp petrecut într-un câmp vast lângă casa mea. Există două poteci paralele care se întind peste el, una ducând înainte în natura adâncă, şi una ducând înapoi acasă, ca un portal între două realităţi. Acest spaţiu a devenit aproape o metaforă: unde iarba se întâlneşte cu cerul, unde două poteci paralele se întind — una înainte în necunoscut, cealaltă ghidându-ne înapoi acasă. Aceste lucrări s-au născut dintr-o explorare adâncă — din a privi norii pe cer şi cum culorile lui se schimbă odată cu anotimpurile, din a observa şi a recunoaşte cum diferite sentimente şi emoţii se înalţă, cad şi se transformă. În aceste observaţii, timpul, spaţiul, gândul, energia şi emoţia încep să se contopească. Câmpul devine o pânză vie — un loc atat de evadare cât şi de apariţie, de eliberare şi de recucerire. Totul este sintetizat într-un singur lucru, o suprafaţă unde sinele tânjeşte să întâlnească ceva mai înalt, mai adânc, atemporal. Aici, sinele interior atinge cuvântul cel mai înalt al existenţei, tânjind după un sens mai profund. Câmpul a devenit atât o evadare, cât şi o oglindă — un spaţiu de revelaţie şi de întoarcere. Drumul înapoi acasă, odată cu revenirea sunetelor oraşului şi a miresmelor sale tăioase, devine o trezire — o amintire a substanţei mai aspre a realităţii. E ca şi cum am trece printr-un portal, schimbând între două realităţi: cea spirituală şi cea materială, infinitul şi imediatul. Munca mea se mişcă în acest spaţiu — între căutare şi găsire, între zgomot şi linişte, între cer şi pământ. ……………………………………………………………. My work is a conversation between the inner self and the divine. Each piece is an abstract landscape that carries a spiritual presence, shaped by deep introspection, emotional complexity, and a longing for a higher meaning. At the core of this journey is the understanding that what is inside is also outside. Inner states find their reflection in the world around us, and vice versa — in nature, in space, in mind, in soul. This period is marked by a lot of time spent in a vast field near my house. There are two parallel paths that spread across it, one leading forward into the deep nature, and one leading back home, like a portal between two realities. This space became almost a metaphor: where grass meets the sky, where two parallel paths stretch out — one forward into the unknown, the other guiding us back home. These works were born from a deep exploration — from watching the clouds on the sky and its colors shift with the seasons, from observing and acknowledging how different feelings and emotions rise, fall, and transform. In these observations, time, space, thought, energy, and emotion begin to merge. The field becomes a living canvas — a place of both escape and emergence, of releasing and regaining. Everything is synthesized into a single thing, a surface where the self yearns to meet something higher, deeper, timeless. Here, the inner self reaches for the highest sense of existence, craving for a deeper meaning. The field became both an escape and a mirror — a space of revelation and return. The road back home, with the return of the city sounds and its sharp scents, becomes a reawakening — a reminder of reality’s rougher substance. It is like passing through a portal, shifting between two realities: the spiritual and the material, the infinite and the immediate. My work moves within this space — between searching and finding, between noise and silence, between heaven and earth.